tag:blogger.com,1999:blog-7532064565154281000.post8375938476429114187..comments2023-09-22T10:54:30.469-07:00Comments on Gândeşte frumos!: Cel mai mare pacateuhttp://www.blogger.com/profile/12615568056173246764noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-7532064565154281000.post-42127923712145281102008-08-04T04:50:00.000-07:002008-08-04T04:50:00.000-07:00Chiar azi cand m-am ratacit prin bucatica ta de lu...Chiar azi cand m-am ratacit prin bucatica ta de lume imi spunea baiatul meu cel mare ca lui, de fiecare data dupa ce critica pe cineva (belea, ne copiaza si cu relele), i se face mila de cel criticat si vrea sa planga...<BR/><BR/>si chiar o face cateodata, ultima de care imi amintesc a fost cand bunicul lui i-a spus ca este doar incepator la limba engleza :)MihaelaMariahttps://www.blogger.com/profile/17976966479780369211noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7532064565154281000.post-76513035334941685092008-07-07T00:55:00.000-07:002008-07-07T00:55:00.000-07:00Ce frumos! Asa e, daca nu e la mijloc si mandrie, ...Ce frumos! Asa e, daca nu e la mijloc si mandrie, se poate si altfel. Dar daca ar fi fost o competitie adevarata nu doar simulata, iar Matteo ar fi fost mandru ca a castigat ar fi putut sa nu remarce "durerea" ta. Tu, la randu-ti, daca ai fi fost cu adevarat ranita in orgoliu ca ai pierdut, ai fi putut sa nu primesti "consolarea" invingatorului. S-ar fi verificat teoria articolului. Dar, iata, delicatetea sufletelor curate ne arata ca doi concurenti pot fi buni prieteni, cu esentiala conditie sa nu fie orgolii la mijloc, cum bine zici. Te pup si multmesc pentru exemplul asta fain;)euhttps://www.blogger.com/profile/12615568056173246764noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7532064565154281000.post-57056823390529283362008-07-06T12:23:00.000-07:002008-07-06T12:23:00.000-07:00Draga Ioana, am citit postarea despre mandrie si l...Draga Ioana, am citit postarea despre mandrie si la fraza "doi concurenti nu se vor intelege niciodata" mi-am adus aminte o intamplare draguta. In urma cu cateva zile, faceam la pranz concurs cu nepotu-mio (de 4 ani si ceva), sa vedem care termina primul de mancat. Si a castigat el, la care eu am mimat plansul, durerea ca pierdusem. Si atunci el, cu un fel de sinceritate si duiosie pe care parca numai un suflet de copil o poate incapea a zis: "Imi pare rau ca ai pierdut tu". La care eu nu am putut raspunde decat: "Iar eu ma bucur ca ai castigat tu!". Nici nu puteam spune altceva unui castigator atat de dulce si neorgolios :). Si am conchis, cu voce tare, ca doi concurenti pot ramane foarte buni prieteni si ca concursurile pot fi pline de un adevarat spirit fair-play:)<BR/>Te pup, AmiAmaliahttps://www.blogger.com/profile/10892513460004476075noreply@blogger.com