Incepe, iata, calatoria...
Am o emotie aparte pentru ca e o calatorie aparte, dar si pentru ca vom calatori impreuna. Pentru ca e seara iertarii, imi si va readuc inainte cateva cuvinte de la o seara filocalica a anului trecut. Parintele Vasile a fost intrebat daca Iertarea e o jertfa?
Si iata ce a raspuns:
"NU, iertarea e o cinste. Noi nu am primit porunca sa iertam, ci am primit dreptul sa iertam. Ni s-a facut o onoare -- onoarea de a fi asemenea lui Hristos, singurul care poate ierta. El ne-a oferit noua sansa sa ne indumnezeim, sa ii fim asemenea, dandu-ne dreptul sa putem ierta. Cine sunt eu sa spun: "Te iert"? Doar Hristos are acest drept. Si ne cheama la impreuna lucrare cu El. De asta iertarea (cum si iubirea si jertfa) transfigureaza omul - pentru ca e o putere dumnezeiasca. De asta iertarea aduce mai multa binefacere celui care o ofera decat celui care o primeste - pentru ca e un atribut al lui Dumnezeu oferit omului."
Nu mai insirui acum lista cu ce imi propun. Vreau sa fac macar putin din ceea ce ar fi firesc in orice perioada a anului: sa ajung mai des la biserica pentru ca rugaciunea in biserica nu poate fi inlocuita cu nimic.
Si mai vreau sa imi caut bucuria...
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Doamne ajuta!
Irina spunea...
1 martie 2009 la 21:46