Blogger Template by Blogcrowds


Am intrat in Sala Palatului, alaturi de cateva sute de oameni, obosita si neincrezatoare ca as putea patrunde abrupt in vreo dimensiune spirituala. Am inceput prin a sprijini peretii de langa o usa, privind cu uimire spre sala gemand de oameni -- la fel de obositi ca si mine. La inceput se auzeau -- din diverse directii -- tanguiri incruntate: "e cald", "nu mai sunt locuri", "nu-i aer".
Cei care nu isi puteau descreti fruntea au plecat, restul am reusit sa ne strecuram cumva inauntru, pe o treapta sau chiar un scaun miraculos eliberat.
Apoi am inceput sa ne trezim, usor, din amorteala. O vreme le-am privit chipurile celor de langa mine, care prindeau a zambi -- chiar si asa... inghesuiti si fara aer. Pe scena poposeau coruri de psalti din Grecia. Ne-a electrizat apoi un glas sarbesc care parea ca nu vine din orasul de afara. Parca Divna Ljubojevic nu avea nimic in comun cu sala aceea comunista si searbada in care ne ingramadiseram. Nici cu praful din strada pe care il purtam inca pe sandale, nici cu claxoanele si motoarele care inca ne mai sunau in urechi (desi nu se mai auzeau de mult). S-a facut mai liniste decat parea omeneste posibil, iar slavoslovia cobora dulce din urechi catre inimi. Nu stiu de ce mi-a venit sa plang. Sau cum am uitat ca e cald si mi-e sete, cum mi-a trecut durerea de cap care imi intunecase ziua. Nu stiu de ce plangea lumea din jurul meu, mai batrani si mai tineri.
Au urmat alte rugaciuni cantate, de altii, din alte parti ale lumii ortodoxe. Am inceput apoi sa ne zambim, sa ne intalnim in priviri. Am trait, in chip minunat, ceva din comuniunea privegherii. N-am retinut chipuri, dar catre miezul noptii, in metrou, am recunoscut ochi care sclipeau. Si cu care aveam ceva in comun.

Cineva a filmat, deci iata cum a inceput, la Sala Palatului, o frumoasa priveghere (de toata.. seara:)

audio doar -- la o calitate mai buna a sunetului aici, aici sau aici

Va place si voua?

Divna Ljubojevic - Veliko Slavoslovie






Postări mai noi Pagina de pornire