Blogger Template by Blogcrowds

Documentar

Luni, 7 decembrie 2009, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38) va fi proiectat documentarul Partizanii libertatii (2009), produs de Televiziunea Romana in colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR).
Filmul reconstituie viata, lupta si moartea ultimilor partizani din Grupul de rezistenta de la Nucsoara. Cei 16, ofiteri, invatatori, preoti, tarani au fost executati la Jilava, in Valea Piersicilor in noaptea de 18 spre 19 iulie 1959. Maria Plop a murit in ianuarie 1962, dupa ce fiica de doi ani i-a fost luata din inchisoarea de la Miercurea Ciuc.
Proiectia va fi urmata de o o dezbatere la care vor participa realizatoarea Lucia Hossu Longin Stejarel Olaru (narator) si Sorin Chivulescu (regie si imagine), Silvia Colfescu, director al Editurii Vremea si Ioana Voicu Arnautoiu, violonista, conferentiar universitar doctor la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, fiica nascuta in munti a Mariei Plop si a lui Toma Arnautoiu, arestata odata cu mama ei si impartasind de la varsta de doi ani conditia de detinut politic.
Partizanii libertatii (48 min, producator: Alexandru Munteanu) face parte din seria de documentare „Reconstituiri“ a TVR si IICCR.
Accesul publicului este liber.

Salata cu ton



Cum am mai zis, sunt mare fan salate. Iar salata cu ton e între preferate. O fac în funcţie de inspiraţie, dar şi de ce am la îndemână. Iată, deci, varianta de azi care a fost foarte pe gustu-mi:

- o salată verde
- rucola
- 2 roşii mari
- tofu cu chimen (eu folosesc de la Inedit)
- măsline negre
- o lingură cu boabe de porumb
- o cutie cu ton în ulei de măsline (Rio Mare sau Nosstromo)
- zeama de la o jumătate de lămâie
- un căţel de usturoi mărunţit
- puţină sare, piper proaspăt măcinat.

Se taie şi se amestecă. Apoi se savurează:)

Duminică se duce lumea la vot. Cine se duce.... Ocazie de dezbateri electorale la televizor, în tramvai, pe bloguri sau în curtea bisericii. Prilej de "făcut politică", într-o ţară cu o democraţie nefuncţională şi candidaţi la preşedinţie de neales.
Unii votează tot cu Băsescu - că "oricum nu-i altul mai bun". Ce contează că are un discurs de cârciumă, că sfidează regulile democratice sau că ne ia de tâmpiţi pe noi, ăştia care l-am votat cu toate mâinile, tura trecută. Alţii-s cu Geoană - "să mai vină şi "opoziţia" la putere". (apropo, îmi poate cineva explica cine e la putere şi cine e în opoziţie în România ultimelor luni?!). În fine, Crin are simpatizanţii lui - umblă vorba că-ar fi "om bun". (definiţi sintagma şi prezentaţi argumentele, aş zice). În plus "e liberal, dom'le" - e, ce să zicem, păcat că are un discurs care i-ar fi atras excluderea din Partidul Liberal într-o tară în care doctrina politică e respectată.
Ştiu oameni extrem de inteligenţi care votează cu Hunor (unii sunt români, alţii au bunici născuţi prin Vest - niciunii unguri). Cica că "unguru" are un discurs decent şi nu pot să-i contrazic. Chiar are, veţi constata, dacă prejudecăţile vă permit să îl ascultaţi. Mai ştiu alţi oameni inteligenţi care o să voteze cu Cernea - "nebunu' ăla cre vrea să scoată icoanele din şcoli". Îl ştiu pe "nebunu'" ăsta. E energic, isteţ, cam ştie ce vrea şi ce spune. Dar nu îl votez. Nu pentru că ar fi vreun "anticrist", ci pur si simplu pentru că România are nevoie de mult mai mult decât de energie şi determinare. Mulţi nu se duc la vot. Pentru că le e silă şi/sau indiferent cine iese. Nu îi condam, mă bântuie şi pe mine gândul ăsta. E cea mai simplă variantă, doar că cea ma simplă nu e întotdeauna şi cea responsabilă.
Vă mărturisesc, însă, că ce m-a şocat în discuţiile de campanie (şi ce m-a determinat să scriu rândurile astea) a fost să aud adulţi normali, duşi la biserică şi cu minţile în cap, care votează cu Becali. Le respect, fireşte, opţiunea, la fel ca tuturor celorlalţi. Dar sunt şocată de subţirimea gândirii. Iertaţi-mă, dar nu putem fi maturi şi să ne lăsăm păcăliţi de oricine face cruci largi şi aruncă cu bani a milostenie. Iliescu pupă moaşte. Asta îl face bun? Sau bun de preşedinte? Sigur că e o tactică electorală ieftină şi murdară care prinde. A prins şi mai prinde. Din păcate. Becali se închină înainte să înjure, îşi cumpără dreptatea şi adepţii cu bani, la fel cum îşi face dreptate, dincolo de lege. Nu îl judecăm nici pe el nici pe ceilalţi, dar le evaluăm calităţile de a deveni şefi ai statului. Deci Becali nu ştie să vorbească şi să citească, nu cunoaşte noţiunea de respect, dar e "credincios", deci merită ca noi, credincioşii, să ne votăm, supuşi, ciobanul care să ne conducă. Ar trebui să devină şeful Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, să numească miniştri, să aibă drept de promulgare sau respingere a legilor, să fie mediator între stat şi societate, să prezideze şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii?! Iertaţi-mă, iaraşi...
Sau să înţeleg că ăsta e modelul omului credincios, pentru credincioşii dintre noi? Dacă da... I rest my case...

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire