Blogger Template by Blogcrowds

Cu trenul. In Romania

Bucuresti, Gara de Nord. 9 si ceva dimineata. Aplecata umil in fata unui ghiseu, incercand sa strecor vocea adormita prin crapatura gemului:

- Buna dimineata!
- .... (nimic.... poate vorbesc prea incet?)
- Un bilet dus pana la Brasov cu trenul de 9.40 si doua bilete intors de la Brasov cu trenul de duminica, de la 16.
- .... (dupa o oarecare pauza) Cum adica unu dus si doua intors?!? Adicaaaa... mai multe bilete?
- Da, trei. Unu dus (repet rar reperele) si doua intors (repet si aici).
- .... (privire consternata) Deeeci, draguta, un bilet dus e bine?
- Pai nu e prea bine. As vrea unul dus, cum am zis. Si doua intors, va rog... (oamenii din spatele meu vocifereaza... eu incep sa imi pierd increderea...)
- Va dau unul la Brasov. E bine?
- (nu indraznesc sa insist) E bine, zic cu jumate de gura...
Printeaza biletul. Il iau.
- Si, acum ce mai vroiai? Mai spune o data!
- (ma ia prin surprindere. credeam ca se anulase cererea initiala). As mai fi vrut si doua bilete intors...
- Doua?!? Da ai luat numai unul dus.. (bombane in timp ce se invoieste sa tasteze prea mult asteptatele deja bilete. o fi ilegal sa te duci singur si sa te intorci cu cineva?).
Le iau ca pe un premiu neastepat si ma arunc spre peron, evitand privirile celor care se adunasera in spate.

Vine si trenul. Inainte-mi, dintr-un guler de blana bogat rasare un chip de doamna temeinic fardata care se lupta sa suie in tren o valiza.
- Va ajut eu! Dar nu credeti ca e mai simplu sa urcati mai intai, decat sa impingeti de jos valiza?
(suiera ceva de nedeslusit in guler). O ajut si urc si eu dupa ea. Ma izbeste un val de caldura statuta si un miros apasator de praf. Suspectez ca trenul a fost inchis etans inca de la inceputul lunii. Sau al lumii... Tot de atunci o fi incalzit cu aburi. Cel mai probabil cu aburi murdari. E accelerat, pentru cei care ma banuiesc ca as fi ales vreun personal. Evit sa ma ating de ce nu e necesar si ma bucur ca nu mi-am luat haine mai "bune":) Ce bine ca praful care cu siguranta ca se ridica din scaune cand te asezi pe ele nu se vede! Stanut. O data si inca o data!
- Sanatate, imi doreste o valiza care intra pe usa, de dupa care apare o doamna cu parul alb. Apoi o plasa de rafie. Inca o doamna cu multe bluze una peste alta. Apoi o valiza verde, un domn carunt, trei plase. Oamenii poposesc pe sacaune, bagajele deasupra lor... si printre picioarele noastre. Plasa de rafie, pe bombeurile mele.
- Unde mergi, puisor? tipa doamna cu multe bluze.
Ma bucur ca par atat de tanara incat inspir diminutive.
- Noi la Sebes, continua. (ma intreb daca e surda sau crede ca eu sunt... Nu apuc sa duc gandul la capat)
- Stii unde vine Sebes?
Stiu. Mai departe decat mi-as fi dorit. Continua sa tipe tihnit la celealalta doamna cu care imparte un sendvis cu salam.

Ies pe hol.
- Ziaaaare, reviiiste, integraaaame. Poftiti, va rooog! Ultimele numereee!
Nu poftesc, asa ca ma lipesc de geamul murdar sa ii fac loc sa treaca.
- Ce va dau?
- Nimic, multumesc.
Da sa treaca, dar se rasuceste inapoi abrupt.
- Am Cosmopolitan, ultimul numar.
Refuz, zambind de data asta. Ma suspecta ca as fi fan al revistei. O fi de bine?!

Inapoi, in compartiment. Nu mai miroase doar a tren. Acum e tren, amestecat cu fornetti, salam si colonie. Ah, si caine! Intra dupa mine, in bratele stapanei, si poposeste pe locul liber de alaturi.
- Ooooooo, un cateeel!!!! Exista si aici catei in case? - intreaba doamna carunta cu firimituri in poala si continua: Noi venim din America. Acolo nu sunt caini pe strazi, da in case au destui... Si merg pe strada cu punga dupa fundu lor sa nu faca mizerie. Cu asta ce faci daca il scapa? - se intereseaza cu gura plina.
Vorbeste la fel de tare, dar stapana cainelui nu o aude pentru ca are castile bine infipte in urechi. Asculta rock, la fel de tare cum vorbeste doamna. Cainele nu asculta nimic, dar isi scutura des coama spre mine. Si se scarmana insistent. Oare daca iau acum un puric, cand scap de el? Si oare daca iau mai multi se inmultesc pana la destinatie?
E cald... Ne privim in tacere, transpirati. Doamna mananca in continuare fornetti. Domnul sandvis. Stapana muzica. Iar cainele purici...

Ies iar pe hol. Sa caut un alt compartiment de data asta. In cel de alaturi, cu usa deschisa, sta in picioare o tanti cu batic. Cu o mana proptita in geam, vorbeste tare. Mai tare decat vecina mea de scaun. In mana libera are un mobil pe care il tine in fata, la vreo 20 de centimetri de gura. Vorbeste la telefon... Nu o intrerup.
Urmatorul compartiment e liber. Ma instalez si respir.
- Prezentati biletul!!!
Tresar. Prezint. Imi rasare o idee
- Fiti amabil, m-ati putea ajuta ajuta sa.... (usa se tranteste si controlorul dispare) ...sa deschid geamul - continui din inertie, doar pentru mine.
Nu-i nimic. Poate mai trece. Il pandesc si repet politicos.
- Nu, ca are cui. Privesc probabil tamp, asa ca detaliaza: Cand are cui, e blocat.
Logic, nu? Ma uit in zadar dupa cui. Indraznesc totusi:
- Iertati-ma, dar de ce e asa cald in tren?
- Pai am bagat caldura! Daca era frig era bine?!
Nu era bine... Ma scufund in scaun.. Si in praf. Apoi scot pixul si ma afund in cele doua coli pe care le aveam intamplator la mine...

PS - intarzierea la drumul "dus" a fost de 13 minute. Nesemnalata pe panoul de Sosiri. La intors intarzierea a fost in jur de 50 de minute, declarata pe perete ca 30 min.
Drum bun, calatorilor!

11 comentarii:

Nu ma pot abtine: parca l-am citit pe Caragiale! Imi pare rau pentru chinul tau, dar imi pare bine pentru ce-am citit acum!Chinul tau n-a fost zadarnic!Felicitari!!!
ps.-poate incerci cu alte mijloace de transport...nu ca n-ar fi tot in Romania...

25 martie 2009, 14:50  

"Kafka, frate!"

25 martie 2009, 21:39  

recent am descoperit blogul tau,si o experienta de genul asta am patit si eu,numai ca in trenul nostru a fost foarte frig

25 martie 2009, 22:33  

haha!!! Bubico! Sezi mumos!

Mai rar asa o calatorie, brat la brat cu nenea Iancu...

27 martie 2009, 05:04  

Ivona draga, sa stii ca fix ca intr-o piesa de Caragiale m-am simtit si eu:)

Cat priveste alte mijloace de transport, am incercat cu microbuzul dar nu e mai stralucit - ba chiar e periculos uneori:D
as incerca masina personala, dar deocamdata nu o am:) si cred ca mai am de asteptat...

multam de vizita, bucurie!

29 martie 2009, 11:01  

Gabriela, am patit si eu varianta cu frig in tren. Mi s-a intamplat sa racesc cumplit in toiul verii dupa 5 ceasuri intr-o Sageata Albastra cu muuuult aer conditionat!!!

... se pare ca nu exista cale de mijloc: ori e sauna, ori e congelator:))

29 martie 2009, 11:04  

Mihaela, Anca... adevarul e ca m-am distrat si eu:) poate daca era doar ceva nepotrivit, mi-ar fi stricat dispozitia, dar cum totul friza absurdul... am ras singura inainte sa rad cu voi, aici;)
(ferind, desigur, zambetul de privirile incruntate si nedumerite din jur...)

29 martie 2009, 11:16  

esti o scriitoare foarte talentata. dar din "patima" pe care o manifesti scriind, banuiesc ca nu calatoresti foarte des cu trenul.
he-hei1 lumea trenurilor e foarte pestrita.
dupa trei-patru calatorii iasi - timisoara aduni atat material ca ti-ar iesi o carte, garantat.

31 martie 2009, 10:50  

Multam, Loredana:)
Sunt o calatoare constata. Macar doua drumuri pe luna in ultimii 5 ani... As putea scrie o cartzulie despre toate aventurile petrecute in trenurile patriei (ziua sau noaptea, iarna sau vara, in compartiment ori in picioare, pe hol, caci nu mai gasisem bilet cu loc...si asa mai departe).
Am consemnat-o pe asta doar pentru ca a fost cea mai recenta patanie;)

1 aprilie 2009, 08:17  

azi e ziua prietenei mele...va invit la un altfel de party...poate va inspira ideea mea...asa ca va astept cu drag la aniversare

7 aprilie 2009, 13:31  

10 aprilie 2009, 04:08  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire