Blogger Template by Blogcrowds

Despre crestinul roman


Nu se fabrica nicaieri, dar se foloseste zilnic. E sangele pentru transfuzii, vital multora. Teoretic, viata oricaruia dintre noi (a mea, a ta - care citesti acum, sau mai rau, a celor pe care-i purtam in inimi) ar putea depinde de o "punga" cu sange. Practic, doar 2% dintre romani au donat vreodata. Si sigur ca viata depinde de Dumnezeu, dar Dumnezeu lucreaza prin oameni. Chiar El ne-a cerut sa ne purtam unii altora necazurile.

In Romania - crestina si majoritar ortodoxa, doar jumatate din necesarul de sange este asigurat prin donari. Bolnavii care au prieteni, fac rost de donatori. Chiar si pentru ei, uneori e prea tarziu. Cat despre restul...

In alte tari - ceva mai pagane, necredinciosii doneaza o data la trei luni, fidelizat. Considera o onoare sa poata contribui la salvarea unor vieti. Li se pare de bun simt sa le pese de viata celor din jur. La ei nu exista recompense pentru donatori.
La noi exista si totusi, crestinii parca iubesc-manifest, nu activ. E la moda crestinismul, nu si crestinul practicant. Iubim declarativ (pentru ca ne place sa ne credem "buni") atata vreme cat nu ne e atinsa comoditatea. Daca cere cineva mai mult decat atat, majoritatea - iata - dam inapoi.

Duminica, 14 iunie, e Ziua Internationala a Donatorilor de Sange.
Pot dona toate persoanele sanatoase cu varsta cuprinsa intre 18-65 de ani, cu greutatea peste 50 kg, care nu au suferit de hepatita, TBC, sifilis, ulcer, epilepsie, diabet zaharat sau boli de inima. Cu doua zile inainte de donare, este interzis consumul de bauturi alcoolice. In ziua donarii se recomanda un mic dejun usor, sarac in grasimi.
O persoana poate dona sange, in conditii de deplina siguranta, o data la fiecare trei luni. O singura donare poate salva cel putin trei vieti.

2 comentarii:

In Romania cea uratita poate cel mai mult de comunism, nu prea mai exista constienta valorii VIETII, de aceea nu se mai doneaza sange, de aceea se fac atatea avorturi. Si da, crestinismul este aproape numai unul declarativ, pe care il detasam foarte bine de viata cu zi de zi, doar credinta e in inima, nu?.
Am asteptat cu nerabdare o noua ppostare pe pagina ta; numai bine si fii binecuvantata si o binecuvantare in continuare!

14 iunie 2009 la 06:14  

Multumesc, Maria de Cluj:) Te-am descoperit si eu cu drag abia acum... Din pacate in ultima vreme nu mai prea apuc nici sa citesc nici sa scriu, dar or veni si timpuri mai asezate...

Da, cam asa cred si eu. E greu sa ne indreptam coloana vertebrala dupa atatia zeci de ani de comunism care ne-au incovoiat sufletele si spalat creierele. Dar macar de am incerca putin. Poate o sa indraznim candva sa nu mai credem-manifest, iubim-manifest, fim-manifest. Poate o sa ne incumetam sa recunoastem ca nu prea credem, ca-i greu sa iubim si sa facem, macar din cand in cand, cate un act adevarat de credinta...

Poate...
candva... vom fi mai onesti cu noi si cu ceilalti
tot cu ajutorul Domnului

Bucurie in toate!

14 iunie 2009 la 11:33  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire