Gândeşte frumos!

Va uitati la poza Annei Naomi, o adolescenta crestina din America. Scrie pe Maidens of Worth unde - alaturi de alte tinere - vorbeste despre purtarea femeii crestine.
In lumea nebuna a mileniului trei, niste copile de aiurea invita la nici mai mult nici mai putin decat la MODESTIE. Mi-a placut mesajul si am pus pe coloana din stanga o poza cu trimitere catre acest blog. Traduc aici o parte din argumentele lor (le gasiti aici):

Femeia ar trebui sa se imbrace cu buna-cuviinta si modestie, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel: "Femeia sa aiba imbracaminte cuviincioasa, facandu-si podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur sau din margaritare sau din vesminte de mult pret, ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu" (I Timotei 9-10)

Femeia nu ar trebui sa isi expuna trupul ci sa-l pazeasca.

Sa nu uitam ca modestia adevarata vine din inima si tine atat de atitudine cat si de felul in care te imbraci. O femeie ar trebui deopotriva sa se imbrace cu modestie, sa se poarte cu modestie, sa umble cu modestie, sa vorbeasca cu modestie. Iar modestia e completata intotdeauna de discretie.

Femeia trebuie sa se poarte cu discretie si demnitate in toate "Inel de aur in ratul porcului, asa este femeia frumoasa si fara de minte" (Pildele lui Solomon 11, 22)

Felul in care ne imbracam vorbeste despre noi, e o marturie a noastra in fata celorlalti. Desigur modesta nu poate fi redusa la niste reguli stricte, insa in ce priveste infatisarea trebuie sa ne ghidam dupa niste recomandari.

E de datoria femeii sa nu agreseze vizual barbatul prin infatisarea ei, prin felul in care se poarta si imbraca. Sa ne infatisam in fata barbatilor cu buna cuviinta, ca niste surori ale lor in Hristos.

Femeia sa se imbrace in asa fel incat sa dea slava Domnului, nu trupului.
Modestia, inocenta, feminitatea vor fi intotdeauna la moda. Iar modestia nu inseamna demodare; nu trebuie sa ai parul pana la brau si rochia pana la glezne ca sa treci drept modesta.

Cea mai de pret podoaba a femeii e teama de Domnul: "Inselator e farmecul si desarta e frumusetea. Femeia care se teme de Domnul trebuie laudata!" (Pildele lui Solomon, 31,30)

M-au pus pe ganduri randurile astea... Ma tem ca in lumea noastra sunt atat de pervertite valorile, incat nici nu mai stim sa le definim.
Ce e modestia?
Ce sunt delicatetea, smerenia, buna-cuviinta? Doar niste concepte old fashioned?
De ce adesea (ne) lipsesc? De ce mai curand am umbla cu ochii plecati si capul intr-o parte decat sa invatam adevarata modestie a feminitatii care nu sta neaparat (sau numai) in aparente?
De ce greu mai distingem un om trist de un om modest, unul smerit de altul doar complexat, de ce nu mai e la moda modestia?