Gândeşte frumos!

" Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cite am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute." (Ioan 15,14-15)

Sfintenia si Prietenia -- cred ca azi ni se aduc inainte doua din cele mai importante valori ale vietii.
Aflam ca cei care urmeaza Domnului sunt prietenii Lui, iar cei care ii sunt prieteni sunt chemati sa-I fie asemeanea, adica Sfinti. Aflam ce inseamna Prietenie si aflam ca suntem chemati... nu sa fim buni sau darnici, ci sa devenim sfinti. Eu, tu, noi... aici.... in mileniul trei, in lumea secularizata, la bloc, printre betoane si Euri... Sa devenim sfinti! Si prieteni in sfintenie.
Dar ce e prietenia? Iata ce spune Parintele Teofil: „În prietenie e ca în vasele comunicante. Torni într-unul şi se ridică în toate, şi nu se mai ştie cine-a turnat şi cît a turnat şi nu se calculează cît ar mai fi trebuit să toarne. Lucrurile merg de la sine. Merg aşa, pentru că aşa sunt legile firii. Aşa trebuie să fie şi în prietenie". Si adauga Parintele: "nu exista fost prieten; daca e fost, inseamna ca nu a fost niciodata prieten, iar daca e prieten - ramane asa pentru totdeauna". Adica prieteniile in Hristos se proiecteaza si se traiesc in vesnicie. Stim ce nepretuita si dulce e armonia prieteniei in Hristos aici, pe pamant. Cu cat, prietenii mei, mai minunat va fi sa ma impartasesc de voi in vesnicie?


Dar dincolo de prietenia in Hristos, ne mai pune in vedere ceva praznicul de azi: ca suntem chemati, fiecare, la sfintenie. Tu, care citesti, esti chemat sa te sfintesti. Scopul meu in lume e sa ma sfintesc. Asta cred ca e singura vocatie a firii umane. Si ce dulce-i vocatia asta pe care a pus-o Domnul in fiecare celula a noastra. E ca un dor, tanjim dupa sfintenie pentru ca doar asta ne implineste. De asta cred ca oamenii sunt nefericiti cand traiesc in afara Bisericii. Pentru ca singura vocatie reala a vietii lor e sugrumata, nu are sanse sa se implineasca (decat in Biserica).
Parca te infioara cand intelegi ce sus vrea sa te ridice Hristos, la ce te cheama. Parca as putea, cu ajutorul Domnului, sa nu omor, poate chiar sa nu mint sau sa fac milostenie... as putea sa fiu mai buna... dar chiar sa ma sfintesc? Se poate, Doamne? Asa de sus vrei sa ne ridici?
Eu nu stiu cat o sa pot, dar stim sigur ca se poate. Niste oameni inaintea nostra au putut. In fiecare zi a anului, fara nicio exceptie, sunt pomenite cateva persoane, cativa prieteni ai nostri si ai lui Hristos, care au putut - care si-au implinit vocatia. Din toate locurile si timpurile, pustnici sau casatoriti, intelectuali sau oameni simpli, ierarhi sau laici, domnitori si slugi, fosti atei, fosti desfranati, ucigasi sau oameni din parinti sfinti, saraci si bogati, de acum doua mii de ani sau din veacul trecut... Odata cu pomenirea lor, fiecare zi ne aminteste de fapt de vocatia omului si a noastra a fiecaruia; iar in atatea locuri din Scriptura, Domnul ne (re)aminteste chemarea. Iata doar cateva:

”Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni in casa lui Dumnezeu”. (Efeseni 2 :19)

”Voua, tuturor, care sunteti prea iubiti ai lui Dumnezeu…chemati sa fiti sfinti “ (Romani 1 : 7)

”Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu , si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? Iar Templul lui Dumnezeu este sfant si asa sunteti si voi”. (1 corinteni 3:16-17)

Iar Domnul ne spune:
"Fiti sfinti, caci Sfant sunt Eu!"

Domnul va lumineze pe calea sfinteniei, iar prietenii Lui, sfintii, va fie sprijin.