Gândeşte frumos!

Un sfert de ora de asteptare in Cismigiu.
Am trait un soi de piesa de teatru groteasca -- in afara spatiului si-a timpului -- in care parca s-a gramadit toata "filosofia vremii" despre copil, familie, parinti. Pe o scena improvizata, niste copii improvizati racneau niste cantece improvizate. Un baietel cu voce sparta, imbracat strident si dat cu fixativ. O fetita rujata care dansa lasciv. Pe un panou scria "La Multi Ani - 1 Iunie" -- un spectacol trist al vietii, jucat de copii.
Am vazut copii mai mici si mai mari care mor incet, sub atenta supraveghere a parintilor si-a bunicilor. Prunci in carucioare, parcati langa boxe la maxim. Bebelusi tinuti in brate intr-o pretinsa muzica... de fapt un zgomot foarte puternic, cu basi si inalte, care mie mi-a imprastiat creierii. Parinti care topaiau (nu pot sa spun ca dansau ) si care ramaneau infipti langa scena, desi se inserase si ploua marunt. Prunci care scanceau si care primeau "momeala" ca sa mai reziste putin diverse variante de "cipsuri si cola". Familii de intelectuali (cel mai probabil) laolalta cu familii modeste "isi serbau" copiii . Unii mancau eugenii, altii hamburgeri de la McDonalds. Aproape toti fumau. Mult si nevreotic, parca. Unii isi mangaiau din cand in cand pruncii, de cele mai multe ori fara sa ii priveasca; altii ii pocneau peste cap. Scurt, repetat - daca li se parea ca e cazul. A poposit apoi in peisaj si pruncul nenascut, care era fortat inca din pantece sa se integreze...
A urmat si cliseul intalnirii idol-fani. Iar copiii au inceput sa chiuie si sa tipe, cum au vazut ei ca se face in atari situatii. Andreea Balan se voia a fi un model de urmat/admirat-- nu mi-am putut da seama daca un model al parintilor sau al copiilor. Ochii tatilor, mai cu seama, se scurgeau spre scena pe care se maimutarea, relativ despuiata. Dar si mamele fredonau, si - culmea - chiar si bunicile. Se canta despre cum stau "fetitele goale la mare". Majoritatea copiilor stiau versurile. Se ingrijisera din timp parintii pesemne, si, iata, acum se dovedea de folos.
Totul anapoda: relatia dintre parinti si copii, atmosfera haotica, fiecare detaliu al serbarii care parca fusese cu grija gandit de un regizor bolnav.
Anul asta, de Ziua Copilului, mi-a fost mila de pruncii acestui veac...