Blogger Template by Blogcrowds


Biserica are (in sfarsit) o pozitie publica cu privire la mult disputatele pasapoarte biometrice. Intr-o declaratie de presa, purtatorul de cuvant al Patriarhiei a explicat ca "666 e totusi doar o cifra, nu inseamna ca daca e scrisa pe un gard si trecem pe acolo e o problema", ca "Biserica se dezice de atitudinile si declaratiile care au generat confuzie si panica in randul credinciosilor cu privire la presupusele pericole pe care le reprezinta introducerea noilor acte".
In fine, parintele Stoica a anunat ca isi va face "impreuna cu un alt coleg" pasaport biometric si ca nu stie care va fi optiunea parintelui Patriah in aceasta privinta atunci cand ii va expira documentul valabil pe care il detine.
Totusi, "in spiritul democratiei", Biserica va propune Guvernului modificarea legii, astfel incat cei care nu doresc aceste pasapoarte din diferite motive, sa primeasca pasapoarte temporare de tip vechi.

Asta a fost declaratia televizata a reprezentantului Patriarhiei, la capatul celor doua zile de lucrari ale Sinodului. Iata si continutul comunicatul oficial (publicat aici)

1. Ia act de scrisoarea nr. 638 din 28 ianuarie 2009 a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor prin care se solicită o serie de precizări în legătură cu noile paşapoarte electronice care includ date biometrice. (vezi anexa 1).

De asemenea, ia act de lămuririle aduse prin adresa nr.3622071 din 5 februarie 2009 a Ministerului Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2) din care rezultă două asigurări importante:

a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;

b. Fiecare cetăţean are dreptul de a cunoaşte în mod direct conţinutul datelor personale incluse în noul paşaport electronic care include date biometrice.

2. Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică” (pct. 6.4), iar „implanturile destinate supravegherii ... ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora” (pct. 6.4.4).

3. Întrucât unele persoane au reticenţe faţă de paşapoartele biometrice, se va interveni pe lângă instituţiile Statului Român (Preşedinţie, Parlament, Guvern) cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare pentru modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice.

4. În viitor, orice iniţiativă de interes general bisericesc, care provine dintr-o eparhie, trebuie, mai întâi, analizată şi dezbătută la nivelul centrului eparhial şi al sinodului mitropolitan, iar apoi să fie înaintată Sfântului Sinod, spre dezbatere şi hotărâre.

5. Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele.

Cred ca de fapt indiferent ce decizie ar fi luat Biserica tot s-ar putea gasi, ca intotdeauna, unii care sa condamne. Daca zicea Sinodul ca pasaportul e "unealta diavolului", radea isteric toata crema activistilor pentru democratie, libertate si celelalte (si poate ridicau din sprancene credinciosii care viseaza la permise de calatorie in afara UE).
Acum, s-ar putea sa zica mai mult sau mai putin isteric (am constatat ca isteria e, din pacate, o caracteristica nationala) sa zica deci vreunii crestini ca Biserica face compromisuri de dragul de a nu fi catalogata (iarasi!) drept inapoiata si ingusta.

In ce ma priveste, cred ca isteriile de orice fel pe orice teme sunt paguboase si consuma inutil energia - energie care ar trebui folosita in alte scopuri.
E simplu: crezi ca biometria asta iti asigura pasaportul spre Iad? Iti intrebi duhovnicul si daca iti confirma, renunti la calatoriile in afara UE. Renunti sa-ti innoiesti pasaportul, care e doar un drept nu si o obligatie, cum bine remarca Sinodul. (mai poti renunta cu aceasta ocazie si la carduri bancare, card de identitate si la toate produsele alimentare sau nealimentare care contin coduri de bare, in functie de cat de departe esti dispus sa mergi cu onestitatea deciziei) Apoi, iti vezi linistit in continuare de viata, rugaciune si ascultare.
Crezi ca cipul e inofensiv pe calea mantuirii? Faci acelasi lucru: iti intrebi duhovnicul si daca iti confirma, il folosesti continuare, continuandu-ti in tihna viata, rugaciunea si ascultarea.

Si mai cred ca diavolul e ceva mai subtil decat ne-ar placea sa credem. Am convingerea ca detinerea unui act/card/cip biometric nu e o conditie necesara si suficienta mantuirii ori nemantuirii. Ingrijoratoare e insa tendinta de supraveghere a persoanei spre care ne indreptam - dar asta e cu totul alta discutie. Cat despre "sfarsitul lumii", acum 2000 de ani, Sfantul Ioan Evanghelistul parca spunea ca va veni "in curand". Deci cred si eu ca asa e, se apropie, in curand. Pana atunci, va mai pun inainte si raspunsul Maicii Siluana care a fost intrebata aici daca "acceptarea pasapoartelor biometrice inseamna lepadarea de Hristos".

"Te rog, om drag, pune aceasta intrebare direct lui Dumnezeu, mai intai prin parintele tau duhovnic, apoi in rugaciunea de fiecare seara. Sa-L rogi la fel de frumos cum m-ai rugat pe mine si vei primi raspuns cu siguranta, pentru ca El te iubeste mai mult decat te iubesc eu. Si mai adauga si aceasta intrebare: „Doamne, ce din ce am facut si gandit astazi a fost lepadare de Tine?”.
Apoi primeste tot ce-ti spune constiinta si pocaieste-te!
Apoi, mutumeste-I pentru harul si darul pocaintei si nu deznadajdui! Dar nici sa nu cazi intr-o stare care ti-ar aduce pieire vesnica. Nu uita nici o clipa ca daca Domnul te-a ales sa te nasti in aceste vremuri si tu ai ales sa fii cu El, nu te va parasi! Orice vom patimi, sa fie cu El si in El! Si tot cu El si in El sa ne fie si toata bucuria, de la cea mai simpla pana la cea mai sfanta.
"



Ma alatur din nou initiativei Nicoletei - de a ne ruga, macar intr-o zi a saptamanii, pentru cei mai mult sau mai putin cunoscuti, din jurul nostru, care au nevoie de ajutor.


Un gand de rugaciune astazi pentru

- ierarhii nostri. Miercuri si joi are loc Sinodul BOR care va lua in discutie, intre altele, relatia cu Biserica Greco-Catolica pe fondul disputelor privind retrocedarea bisericilor in litigiu din Ardeal.

- Maria bolnava - mama mea, care dupa cateva zeci de ani de munca intr-un combinat chimic al patriei sufera - tot mai puternic, vad - in urma inhalarii de gaze toxice.


Ma alatur din nou initiativei Nicoletei - de a ne ruga, macar intr-o zi a saptamanii, pentru cei mai mult sau mai putin cunoscuti, din jurul nostru.

Pentru ca in 18 februarie 1952 a plecat din lumea asta Valeriu Gafencu - supranumit Sfantul inchisorilor, va propun ca saptamana asta sa ridicam impreuna un gand de rugaciune... mai curand catre el decat pentru el.


Multumesc Ancai pentru ca mi-a amintit asta semnificatie a zilei care acum se inchie. Preiau de pe blogul ei un fragment care povesteste ultimele lui clipe de viata:


"Am trăit atunci o bucurie şi o deplinătate cum rar am mai simţit. Cred că Hristos era prezent în Valeriu şi numai aşa îmi pot explica starea lui de har, cât şi uimirea mea şi a prietenilor care erau de faţă. Cu ultimele puteri mi-a spus:
- În primul rând, gândul şi sufletul meu se închină Domnului. Mulţumesc că am ajuns aici. Merg la El fără nici o îndoială. Sunt fericit să mor pentru Hristos. Eu plec, dar voi aveţi de purtat o cruce grea. Fiţi tari în credinţă, căci Hristos va birui toţi vrăjmaşii. Îndrăzniţi şi rugaţi-vă! Păziţi neschimbat Adevărul dar să ocoliţi fanatismul. Nebunia credinţei este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrată şi profund umană. Să-i iubiţi şi să-i slujiţi pe oameni. Au nevoie de ajutor, căci furi şi tâlhari caută să-i înşele. Ateismul va fi învins, dar să fiţi atenţi cu ce va fi înlocuit!
S-a oprit puţin ca să tragă aer în piept. Apoi a continuat:
- Vă mulţumesc din suflet pentru tot ce aţi făcut pentru mine. Rostul suferinţei noastre este schimbarea la faţă a lumii. Creştinătatea trebuie să pună un început nou, mai curat, mai aproape de Adevăr… Rog să mă iertaţi… Să mă ierte orice om faţă de care am greşit cu ceva… Gândesc cu multă dragoste la mama şi surioarele mele. Doresc să meargă pe calea Domnului. Vă rog să aveţi grijă de ele…
Trecuse de orele 12. Afară ningea cu fulgi mari, catifelaţi, care se zbenguiau în văzduh. Bolnavii au servit masa. Valeriu via şi se stingea în acelaşi timp. Respira greu. Vorbea tot mai rar. Eu eram tot mai profund mişcat.
- Ioane, a zis el, să duceţi duhul mai departe! Aici a lucrat Dumnezeu!
A urmat o pauză îndelungată. S-a congestionat puţin la faţă şi apoi a redevenit senin, frumos, fericit. A putut să mai rostească:
- S-a sfârşit!
A ridicat ochii albaştri spre cer şi am văzut cum se descopereau în ei minuni tot mai adânci, tot mai uimitoare. Totul era făcut din lumină nepământească dar real, un fel de realitate desăvârşită a cărei vedere te face fericit. Plângeam în hohote. Şi-a dat sufletul către orele 13 în ziua de 18 februarie 1952. Clopotele de la Schit au prins să vestească. Lacrimile mele au încetat. Valeriu era frumos, mai frumos ca oricând. Am stins lumânarea mică ce fusese aprinsă în ultimele lui minute de viaţă. L-am îmbrăcat cu hainele părintelui G.. În gură i-am pus, aşa cum mă rugase, o cruce mică de argint pe care o salvase din toate percheziţiile („ca să fiu recunoscut!” mi-a explicat el). A sosit targa. Toţi deţinuţii se aflau în curte în aşteptare. Când am trecut cu el către poartă ne-am oprit, iar ei s-au descoperit şi s-au închinat. L-au luat în primire doi deţinuţi de drept comun care aveau misiunea înmormântărilor. Două zile a fost ţinut în curtea mare, sub fulgii de zăpadă şi a fost îngropat noaptea. O parte din lucruşoarele lui le-a luat temnicerul, dar multe au fost păstrate de prieteni ca amintire. La mormântul lui nu a fost pusă nici o cruce şi nici nu i s-a scris numele nicăieri. Vestea despre viaţa lui a străbătut toate temniţele şi mulţi îl pomenesc cu evlavie. Amin. "

Sergiu

Scriam aici - la Ruga de miercurea trecuta - despre Sergiu, un tanar din Bacau care voia sa se sinucida in 14 februarie. A trimis un mesaj aici, adica pe site-ul Maicii Siluana, in care isi anunta "a doua si ultima tentativa de sinucidere". In ziua in care ar fi urmat sa puna gandul in practica a trimis un nou mesaj, pe acelasi site de consiliere al Maicii. Il postez, spre slava Domnului si spre intelegerea puterii impreuna-rugaciunii:

Sarut mana, Maica Siluana!

Sunt baiatul care ar fi trebuit sa faca acel gest astazi 14 februarie 2009, dar nu stiu cum, sincer nu pot sa imi explic, am inceput sa am o teama deoarece la prima tentativa nu am avut frica deloc, insa acum am asa o stare de frica, uneori simt cum mi se molesesc picioarele; nu am m-ai patit asa ceva pana acum. Poate este cumva din cauza ca atat de multi oameni s-au rugat pentru mine. Sincer nu imi pot explica, este prima data cand patesc asa ceva, acum cand scriu aceste versuri plang un pic. Nu stiu de ce dar plang de simt si lacrimile ce gust au. Am zis: Doamne daca acesta este semnalul de a nu face gestul promit ca nu te voi m-ai dezamagi si iti voi multumi.

Vreau sa multumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine. Simt asa o usurare in suflet ca si cum m-as fi nascut acum pentru prima data, nu stiu de ce.

Sergiu


Ma alatur din nou initiativei Nicoletei - de a ne ruga, macar intr-o zi a saptamanii, pentru cei cunoscuti si necunoscuti care au nevoie de ajutor. Asadar, saptamana asta, va propun sa ridicam impreuna un gand de rugaciune pentru:

- Sergiu, un tanar din Bacau care vrea sa se sinucida in 14 februarie. A trimis un mesaj aici, adica pe site-ul Maicii Siluana, in care isi anunta "a doua si ultima tentativa de sinucidere". Sa nu ii fie asa. Domnul sa ii incalzeasca si mangaie inima ranita.

- Luca, un tanar care a suferit recent o operatie pe inima

- Cosmin, un alt tanar care a primit zilele astea vestea mortii tatalui lui, care nu e crestin practicant si care deocamdata nu stie cum sa traiasca acesta experienta, decat prin negare...



Cei care aveti televizor ori mai rasfoiti ziare, asistati vreand-nevrand la despicarea in varii fire a sistemul sanitar romanesc. Pe scurt: cat de prosti sunt doctorii si cum trebuie asmutiti pacientii impotriva lor.
Au fost relatate, cu specific entuziasm isteric, cazurile (tragice, de altfel...) ale unor oameni care au murit la scurt timp dupa ce le-a fost refuzata internarea ori in vreme ce erau trimisi de la un spital la altul. O femeie si fatul pe care il purta au murit pe masa de travaliu pentru ca singurul medic ginecolog din spital nu era acolo. Completez cu un detaliu: doctorul plecase acasa dupa o garda de 36 de ore! In fine, e un subiect bun de exploatat, deci presa spumega – drept urmare autoritatile se simt datoare sa para responsabile: cativa medici au fost demisi.

Si atat.
Bun. Si mai departe? Sa ne intelegem, nu tin nimanui partea (nici a medicilor, nici a pacientilor, cu atat mai putin a pretinselor mass-media), dar simt nevoia sa pledez pentru o privire ceva mai adanca asupra situatiei.
Stim ca exista medici incompetenti. Dar sa depasim putin discutia asta. Am dat, intamplator, peste scrisoarea deschisa a unui medic din Bucuresti adresata Ministrul sanatatii - a facut valva in lumea medicala, dar cam atat. E scrisa de seful sectiei de Chirurgie Toracica de la Spitalul Municipal Bucuresti.
L-am cunoscut pe omu asta si va recomand cu toata seriozitatea, cititi-o… Poate ajuta sa intelegem un pic mai bine ce se intampla in spitalele din tara asta!
O gasiti aici: http://sebastian-corn.tapirul.net/370/scrisoare-deschisa-ministrului-sanatatii-un-autodafe/
Adaug ca in Romania nu exista un Ghid de practica pentru medici. Ministerul Sanatatii se multumeste, insa, sa demita din cand in cand cate un director de spital, in urma unor vizite inopinate (care dau atat de bine la imagine).

Normele europene privind clasificarea urgentelor au fost introduse luna trecuta, dupa ce un medic ar fi gresit nerespectand niste reguli inexistente in Romania.

Mai adaug doar ca in Romania bugetul alocat sanatatii e de 4 la suta din Produsul intern brut, in conditiile in care media europeana e de 8 procente. Numai ca PIB-ul Romaniei e de 10 ori mai mic decat al Uniunii. Asadar, pretinsa reforma a sanatatii ar trebui facuta cu de 20 de ori mai putini bani decat intr-o tara in care sistemul functioneaza.

Dincolo de subfinantare, nu exista sustinere politica pentru reformarea sistemului, cum nici cativa oameni responsabili care sa intocmeasca un plan de restructurare. Sa zica ce, cum, cand, de cine, cu ce bani... ar trebui facut.


Ma alatur din nou initiativei Nicoletei - de a ne ruga, macar intr-o zi a saptamanii, pentru cei cunoscuti si necunoscuti care au nevoie de ajutor.Asadar, saptamana asta, va propun sa ridicam impreuna un gand de rugaciune pentru:

- Geo, un tanar coleg de la serviciu care a facut pneumonie dupa Craciun, urmata de spitalizare si apoi multe complicatii. Zilele astea medicii au descoperit ca i s-a format un chist pe unul dintre plamani si ar fi nevoie de extirpare chirurghicala... Intre timp, sotia i-a nascut primul lor copil...

- pentru Ileana si fetita ei bolnava, Maria. E tulburator exemplul trairii lor si al durerii de dincolo de cuvinte...

SOS molii!!!!

Dragelor, am nevoie de ajutor: am zarit prin casa asta in care m-am mutat de curand molii:((
Si nu cred ca o sa convietuim in pace, deci ajutati-ma sa le starpesc. Nu pot sa dau cu spray toata ziua ca o sa mor eu inaintea lor.. S-a mai izbit cineva de zburatoarele astea, aveti vreo metoda minune?

M-am pomenit cu o leapsa de la Anca, asa ca raspund cu drag provocarii.
Deci: care sunt lucrurile pe care nu ti-ai dori in veci sa le vezi la tine in casa (in materie de amenajari si decoratiuni interioare)?

In primul rand marturisesc ca imi doresc o casa, dar asta nu inseamna ca nu am deja fantezii cu privire la decoratul ei:)) (...sa mai adaug ca visez la o casa, nu la un apartament?)
Zicea Anca de spatii largi, luminoase si aerisite (de care ea are parte din belsug in faina casuta;). Ei bine, cam asa imi doresc si eu...
- mi-ar placea dressing, ca sa nu mai vad sifoniere pt haine (oricum, imi displac feluritele soiuri de mobile inutile si ingramadite)
- sa nu vad obiecte de plastic (decorative ori nedecorative), nici bibelouri, mileuri, tablouri, vitrine cu vase, jaluzele...
- nu imi plac materialele reci - indiferent la ce ar fi folosite (marmura, otel, sticla multa...)
- si, in fine, nu imi plac bucatariile si baile mici!!! as vrea ca bucataria mea sa fie maaaare, luminoasa, si bineinteles calda;) iar baia spatioasa si vesela.

Sigur ca o sa imi spuneti ca exista multe ingradiri care o sa imi limiteze fanteziile. Stiu asta.. Dar nu e interzis sa visezi, nu? ;)
Dau mai departe leapsa la Ramona si Irinuca.

Cuplurile care fac mai mult de doi copii sunt 'iresponsabile', deoarece creeaza o povara de nesuportat pentru mediul inconjurator -- sustine consilierul britanic pentru probleme de mediu.

E o informatie care mi-a strapezit ochii in asta cu pace (pana acum) duminica (si pe care am gasit-o la Hotnews, preluata din timesonline.com). Cititi, dara, si luati aminte:

"Jonathon Porritt, care conduce comisia guvernamentala pentru dezvoltare sustenabila, sustine ca limitarea cresterii populatiei prin metode contraceptive si legalizarea avortului ar trebui sa se afle in centrul politicilor mondiale de lupta impotriva incalzirii globale.
El afirma ca liderii politici si activistii pentru mediu ar trebui sa renunte la ascunderea adevaratei probleme: incalzirea globala este cauzata de expansiunea continua a populatiei. Un raport al comisiei, care va fi publicat luna viitoare, afirma ca guvernele trebuie sa promoveze politici de reducere a populatiei printr-o mai buna planificare familiala.
"Cred ca vom alege o pozitie prin care sa le spunem oamenilor ca a avea mai mult de doi copii este iresponsabil".
Optimum Population Trust, un grup condus de Porritt, afirma ca doxidul de carbon produs de fiecare copil nascut in Marea Britanie, de-a lungul vietii, este echivalentul cantitatii absorbite de de doi acri si jumatate de padure de stejari batrani."

Deci nu trebuie sa renuntam la nimic din cele care ne intoxica si au intoxicat pana la sufocare pamantul asta. Ci doar, pentru inceput, sa renuntam la copii. Va veni, poate, si vremea cand ni se va sugera sa impuscam batranii?!

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire