Gândeşte frumos!

Tot la a treia seara filocalica (despre care am scris aici) cineva l-a intrebat pe parintele Vasile Gavrila despre spovedanie. Cum ar trebui sa ne spovedim?
Si ne-a marturisit parintele Vasile ca l-a intrebat chiar sfintia sa acelasi lucru pe un alt parinte - Arsenie Papacioc. "Cum ar trebui sa ne spovedim - pe larg, rezumat, cu lista sau fara, cu context, cu detalii, citind un Indreptar....?" Iar parintele Arsenie i-a spus asa: "Pacatul trebuie marturisit in gustul si-n mustul lui."

Si a continuat parintele Vasile:

"Pacatul trebuie marturisit in gust - adica marturisind ce ai simtit cand l-ai facut si in must - adica spunand cum il vezi si cum te vezi acum, din mocirla in care le-a adus. Trebuie marturisite starea si mizeria. In realitate nu exista pacate mari si pacate mici, cum nu exista clasificare a pacatelor. Pacat e tot ceea ce ne desparte de Dumnezeu - oricat de grav sau de neinsemnat ar fi. Cel mai mare pacat din viata ta este pacatul care te desparte de Tatal tau. E gresit cand spunem uneori ca Dumnezeu ne intoarce spatele - asta nu se intampla niciodata; in realitate doar noi suntem cei care, prin pacat, ii intoarcem spatele Lui. Nu conteaza de ce am facut pacatul, nu conteaza decat starea in care ne-a adus. Nu are importanta daca facem sau nu liste cu pacatele inainte de spovedanie, dar e important sa nu cadem nici in patima rigurozitatii. Talharul de pe cruce n-a avut Indreptar de Spovedanie si nici nu si-a insirat toate pacatele vietii. Dar a fost in starea de cainta adevarata. Nu avem nevoie de cinci ore ca la psiholog sa ne marturisim; in fata lui Hristos conteaza doar inima cu care te spovedesti, iar El iti raspunde tot in inima. Deci nu scotociti dupa formulari ale pacatelor. Cautati sa vedeti ce va desparte de Dumnezeu si marturisiti simplu, in felul vostru unic fiecaruia fapta sau gandul - mare sau mic, regasit sau nu in carti, scris sau nescris pe lista..."