Gândeşte frumos!

Parintele Viorel Holbea a vorbit despre "Anamneza, intre chronos si kairos". O tema enuntata in trei cuvinte, dintre care niciunul in DEX:) Parintele Vasile cred ca mi-a citit gandurile: "sa nu va temeti ca nu o sa intelegeti, suna asa mai dogmatico-academic, da' sa vedeti ce frumos explica parintele...". Si a avut dreptate:) Frumos a explicat parintele! Sa vedem acum ce se va fi legat de mine... neteoloaga si din ce in ce mai putin iubitoare a limbajelor academice.

Pentru inceput, traducerea temei: "Aducerea aminte, intre vreme si timp". Acum traducerea traducerii: "aducerea aminte" - adica retrairea unor idei/simtiri din perspectiva crestina; "timp" - adica ceea ce masuram noi, oamenii; si "vreme" - adica ceea ceea ce masoara Domnul. Am vorbit, deci, la a treia Seara filocalica despre aducerea aminte duhovniceasca, intre timpul nostru si timpul nemasurat.
Adanca si greu de rezumat tema - in jurul careia s-a inchegat un dialog frumos. Incerc sa redau cateva franturi macar:

"Uneori ne aducem aminte de locuri sau oameni pe care i-am iubit. E firesc - e aducerea aminte omeneasca. Alteori, chiar daca ei nu mai traiesc, ii simtim atat de aproape, incat intram in legatura cu ei. Cateodata, insa, "intalnirea" cu oameni sau cu Sfinti pe care nu i-am cunoscut omeneste, e mai puternica decat o intalnire aievea. E "aducerea aminte" duhovniceasca. Alteori, ni se pare ca "ne aducem aminte" lucuri pe care nu le-am citit nicaieri. Maria Egipteanca recita psalmi, desi nu ii citise vreodata. Parintele Paisie Aghioritul i-a spus unui preot scolit care venise cu un pretins argument din Sf Ioan Gura de Aur "Eu nu l-am citit pe Sf Ioan, dar el nu a spus asta!". Stia ce scrisese Sfantul Ioan, desi nu il citise! In Sfanta Liturghie se spune:
„Aducându-ne aminte: de Cruce, de groapă, de Învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire..."
Deci nu ne "aducem aminte" doar de cele pe care nu le-am cunoscut si trait cronologic (Cruce, Inviere), ci si de cele care inca nu s-au intamplat (a doua venire)!"

Ce e aducerea aminte duhovniceasca si se supune ori ba legilor "timpului" omenesc?

"Icoana aducerii aminte - anamnezei - ar putea fi icoana Intoarecerii fiului risipitor. Aducerea aminte duhovniceasca e intoarcerea acasa. E revenirea in sine, trairea - in afara spatiului si-a timpului fizic - a unor evenimente duhovnicesti. Cand Maria Egipteanca "si-a adus aminte" Psalmii pe care nu-i citise niciodata, ea de fapt si-a venit in fire, s-a unit cu firea ei, in care fire era Insusi Hristos. Cand Parintele Paisie stia ce scrisese Sf Ioan Gura de Aur, era de fapt in comuniune - atemporala si aspatiala - cu Sf Ioan. Duhovniceste, aducerea aminte este o intoarcere acasa."

E ca si cum Hristos e centrul unui cerc, iar oamenii, din toate timpurile, sunt puncte pe razele acestui cerc. Cu cat ma apropii mai mult de Hristos, centrul, cu atat ma apropii si de ceilalti. Cu cat ma contopesc si traiesc in Hristos, traiesc si ma contopesc cu El si cu ceilalti care traiesc in El. Spunea parintele Rafail Noica "eu sunt un tu pana la urma. eu te cunosc esential". Iarasi, spunea Maica Siluana, suntem ca niste noduri intr-o retea. Suntem conectati unul la celalalt atata vreme cat ramanem in retea, ne impartasim unii din cunostinta celorlalti, "ne aducem aminte" ce nu am trait pentru ca intram in comuniune. Intram in dialog cu Dumnezeu si cu Sfintii, "cunoastem" ce nu s-a intamplat inca. E o taina a comuniunii acesta aducere aminte duhovniceasca, aceasta revenire acasa. Iar aceasta comuniune ne face contemporani deopotriva cu cei de langa noi, cu oameni care au trait acum o mie de ani si cu cei care nu s-au nascut inca.

Timp - Vreme

"Cand citesc marturia unui martir si il simt apoi pe acela in viata mea, cand simt cum Domnul ma ia de mana, ca imi raspunde, cand am un dialog real cu un Sfant, nu mai vorbim de timp, ci de vreme. Vremea e a lui Hristos. Se spune inainte de inceputul Liturghiei: "Vremea e sa slujim Domnului". Cand intram in VREME, iesim din TIMP, nu mai conteaza cat e ceasul - devenim contemporani cu Hristos si cu toti cei din Vreme. Doar in Vreme gustam prezenta lui Dumnezeu, prezenta sfintilor"

Unde se aduna laolalta aducerile aminte duhovnicesti?

"In Sfanta Liturghie. Adevarata traire este in prezenta permanenta a lui Hristos. Atunci intram in Vreme si devenim contemporani cu El. Doar in Sf Liturghie "ne aducem aminte" de toate cate au fost si le traim si pe cele ce vor sa vina. In Sf Liturghie ne intoarcem acasa, ca fiul risipitor. Fiul risipitor s-a instrainat de fapt de sine si de Tatal. Apoi, cum spune Evanghelia, "venindu-si in fire" se intoarce Acasa, in anamneza."

Cum poate lucra anamneza cand ne simtim parasiti de Dumnezeu?

"Dupa ce am trait "intoarcerea acasa", anamneza, contemporaneitatea cu Hristos, lucreaza aducerea aminte. Ne aducem aminte de aceasta bucurie, de primirea Tatalui, si traim din ea chiar cand ne simtim parasiti. Sfantul Siluan a trait 15 ani in iadul parasirii, hranindu-se cu dulceata aducerii aminte, anamnezei. 15 ani in "iadul deznadejdii", dupa doar cateva clipe de dulceata."

In fine, daca ati ajuns cu lectura pana aici, va mai pun la inima un cuvant al Parintelui Vasile. Un fel de tema pentru acasa - o intrebare la care sa ne raspundem fiecare:

"Daca intoarcerea acasa, anamneza, intrarea in Vreme si-n contemporaneitate cu Sfanta Treime si Sfintii se face in Sfanta Liturghie, nu asta sa fie solutia pentru a umple golul din viata noastra? Nu asta sa fie solutia pentru toate timpurile si vremurile? Nu asta sa fie solutia in orice criza? Si daca da, va veni vremea cand golul va fi atat de mare incat vom simti sa-l umplem zilnic cu Sfanta Liturghie? Ganditi-va o vreme, poate pana la anul pe vremea serilor filocalice, a venit vremea sa ne incepem fiecare zi cu Sfanta Liturghie? Sa ne trezim devreme si sa plecam la serviciu dupa ce vom fi luat binecuvantarile Liturghiei?"